Seaborgiu
106
Sg
Grupă
6
Perioadă
7
Bloc
d
Protoni
Electroni
Neutroni
106
106
156
Proprietăți Generale
Număr atomic
106
Masă atomică
[269]
Numar de masa
262
Categorie
Metale de tranziție
Culoare
n/a
Radioactive
Da
Numit dupa Glenn Seaborg, chimist nuclear american si castigator al premiului Nobel
Structură cristalină
n/a
Istoric
Oamenii de știință care lucrau la Institutul Unificat pentru Cercetări Nucleare din Dubna, URSS au raportat descoperirea elementului 106 în iunie 1974.
Sinteza a fost raportată și în septembrie 1974 la Laboratorul Lawrence Berkeley de către lucrătorii Laboratoarelor Lawrence Berkeley și Livermore conduși de Albert Ghiorso și E. Kenneth Hulet.
A fost produs prin coliziuni de californiu-249 cu atomi de oxigen.
Sinteza a fost raportată și în septembrie 1974 la Laboratorul Lawrence Berkeley de către lucrătorii Laboratoarelor Lawrence Berkeley și Livermore conduși de Albert Ghiorso și E. Kenneth Hulet.
A fost produs prin coliziuni de californiu-249 cu atomi de oxigen.
Electroni pe nivelul de energie
2, 8, 18, 32, 32, 12, 2
Configurație electronică
[Rn] 5f14 6d4 7s2
Există 12 izotopi cunoscuți ai seaborgiului
Proprietăți Fizice
Fază
Solid
Densitate
35 g/cm3
Punct de topire
-
Punct de fierbere
-
Energie de fuziune
n/a kJ/mol
Energie de evaporare
n/a kJ/mol
Căldură specifică
- J/g·K
Abundența în scoarța Pământului
n/a
Abundența în Univers
n/a
Credite imagine: Wikimedia Commons (Atomic Energy Commission)
Elementul este numit după Glenn T. Seaborg, pionier atomic și Comisar al Comisiei pentru Energie Atomică
Numarul CAS
54038-81-2
Număr CID PubChem
n/a
Proprietăți Atomice
Rază atomică
-
Rază de covalență
143 pm
Electronegativitate
-
Potențial de ionizare
-
Volum molar
-
Conductivitate termică
-
Număr de oxidare
6
Aplicații
Seaborgiul este utilizat doar în scopuri de cercetare științifică.
Seaborgiul este dăunător din cauza radioactivității sale
Izotopi
Izotopi stabili
-Izotopi instabili
258Sg, 259Sg, 260Sg, 261Sg, 262Sg, 263Sg, 264Sg, 265Sg, 266Sg, 267Sg, 268Sg, 269Sg, 270Sg, 271Sg, 272Sg, 273Sg