Nobeliu
102
No
Grupă
n/a
Perioadă
7
Bloc
f
Protoni
Electroni
Neutroni
102
102
157
Proprietăți Generale
Număr atomic
102
Masă atomică
[259]
Numar de masa
259
Categorie
Actinide
Culoare
n/a
Radioactive
Da
Numit după Alfred Nobel, chimist suedez care a descoperit dinamita şi fondator al Premiului Nobel
Structură cristalină
n/a
Istoric
Nobeliul a fost descoperit de Albert Ghiorso, Glenn T. Seaborg, John R. Walton și Torbjørn Sikkeland în 1958 la Universitatea California, Berkeley.
A fost produs prin bombardarea curiului cu atomi de carbon.
A fost identificat corect în 1966 de oamenii de știință de la Laboratorul Flerov de Reacții Nucleare din Dubna, Uniunea Sovietică.
A fost produs prin bombardarea curiului cu atomi de carbon.
A fost identificat corect în 1966 de oamenii de știință de la Laboratorul Flerov de Reacții Nucleare din Dubna, Uniunea Sovietică.
Electroni pe nivelul de energie
2, 8, 18, 32, 32, 8, 2
Configurație electronică
[Rn] 5f14 7s2
Nobeliul este un ion divalent în soluție apoasă
Proprietăți Fizice
Fază
Solid
Densitate
- g/cm3
Punct de topire
1100,15 K | 827 °C | 1520,6 °F
Punct de fierbere
-
Energie de fuziune
n/a kJ/mol
Energie de evaporare
n/a kJ/mol
Căldură specifică
- J/g·K
Abundența în scoarța Pământului
n/a
Abundența în Univers
n/a
Numarul CAS
10028-14-5
Număr CID PubChem
n/a
Proprietăți Atomice
Rază atomică
-
Rază de covalență
-
Electronegativitate
1,3 (Scara lui Pauling)
Potențial de ionizare
6,65 eV
Volum molar
-
Conductivitate termică
0,1 W/cm·K
Număr de oxidare
2, 3
Aplicații
Nobeliul este utilizat doar în scopuri de cercetare științifică.
Nobeliul este dăunător din cauza radioactivității sale
Izotopi
Izotopi stabili
-Izotopi instabili
248No, 249No, 250No, 251No, 252No, 253No, 254No, 255No, 256No, 257No, 258No, 259No, 260No, 261No, 262No, 263No, 264No