Fermiu

100
Fm
Grupă
n/a
Perioadă
7
Bloc
f
Protoni
Electroni
Neutroni
100
100
157
Proprietăți Generale
Număr atomic
100
Masă atomică
[257]
Numar de masa
257
Categorie
Actinide
Culoare
n/a
Radioactive
Da
Numit după laureatul Nobel Enrico Fermi, unul dintre pionerii fizicii nucleare
Structură cristalină
n/a
Istoric
Fermiul a fost descoperit ca o componentă a resturilor primei explozii a bombei cu hidrogen în 1952.

A fost identificat de Albert Ghiorso și colaboratorii de la Universitatea California, Berkeley în colaborare cu Laboratoarele Naționale Argonne și Los Alamos, în praful radioactiv de la testul nuclear Ivy Mike.

Noul element a fost produs prin fisiunea nucleară a 17 neutroni cu uraniul-238.
Electroni pe nivelul de energie
2, 8, 18, 32, 30, 8, 2
Configurație electronică
[Rn] 5f12 7s2
Fm
Se știe că există șaisprezece izotopi ai fermiului
Proprietăți Fizice
Fază
Solid
Densitate
- g/cm3
Punct de topire
1800,15 K | 1527 °C | 2780,6 °F
Punct de fierbere
-
Energie de fuziune
n/a kJ/mol
Energie de evaporare
n/a kJ/mol
Căldură specifică
- J/g·K
Abundența în scoarța Pământului
n/a
Abundența în Univers
n/a
Fermium
Credite imagine: Wikimedia Commons (National Nuclear Security Administration)
Fermium a fost observat pentru prima dată în urma testului nuclear Ivy Mike
Numarul CAS
7440-72-4
Număr CID PubChem
n/a
Proprietăți Atomice
Rază atomică
-
Rază de covalență
-
Electronegativitate
1,3 (Scara lui Pauling)
Potențial de ionizare
6,5 eV
Volum molar
29,1 cm3/mol
Conductivitate termică
0,1 W/cm·K
Număr de oxidare
2, 3
Aplicații
Fermiul este utilizat doar în scopuri de cercetare științifică.
Fermiul este dăunător din cauza radioactivității sale
Izotopi
Izotopi stabili
-
Izotopi instabili
241Fm, 242Fm, 243Fm, 244Fm, 245Fm, 246Fm, 247Fm, 248Fm, 249Fm, 250Fm, 251Fm, 252Fm, 253Fm, 254Fm, 255Fm, 256Fm, 257Fm, 258Fm, 259Fm, 260Fm